Muşchiul de piatră tratează afecţiunile grave şi combate efectul radiaţiilor

Deşi este o plantă cu efecte remarcabile în cazul multor afecţiuni grave, Muşchiul de piatră, este un leac mai puţin cunoscut în mediul urban.

Planta creşte mai ales pe stâncile golaşe din zonele alpine, dar şi-a căpătat renumele de leac miraculos pentru afecţiunile grave,  frecvente în secolul vitezei: diferite  forme de cancer, boli de plămâni, de ficat şi de splină, pentru a le enumera doar pe cele care au făcut mii de victime.

„Planta are o putere extraordinară să tempereze efectele nocive ale razelor şi este utilă pentru bolnavii care fac chimioterapie, ajutându-i să suporte mai uşor reacţiile  tratamentului”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, care a studiat eficienţa muşchiului de piatră în diferite afecţiuni.

Denumirea ştiinţifică a plantei este Cetraria islandica, iar popular planta se numeşte muşchi de piatră de munte, muşchi creţ sau lichen de piatră. Planta conţine o grupă de zaharuri (lichenina şi izolichena), un principiu amar şi substanţe mucilaginoase, care-i dau însuşirea calmantă şi emolientă”.

De aceea, specialiştii  apreciază că lichenul de piatră poate fi administrat cu succes în tratamentul a zeci de boli: bronşite însoţite de tuse, laringite, traheite şi inflamaţii ale tubului digestiv. Mai mult, planta este eficientă în toate formele de cancer, în afecţiuni ale ficatului, splinei şi intestinului gros, în cazuri de anorexie şi de vomă. Datorită acidului uslic, o altă componentă importantă din compoziţia plantei, muşchiului de piatră i se atribuie o puternică acţiune antibiotică şi antispastică.

Totodată, lichenul de piatră este un remediu dovedit împotriva vărsăturilor rebele în cazul femeilor însărcinate. În acelaşi timp, tratamentul cu această plantă  stimulează secreţia bilei şi pancreasului, contribuind la creşterea poftei de mâncare.

Reţetele săptămânii

Infuzia din muşchi de piatră

Cum se prepară, cum se administrează

Ingrediente: O lingură de plantă uscată, o cană de apă clocotită.

Preparare:  Planta se opăreşte cu apă clocotită şi se lasă la infuzat  timp de zece minute. După ce se răceşte, ceaiul se strecoară şi se îndulceşte cu puţină miere.

Pentru a combate voma, infuzia se consumă rece, iar pentru celelalte afecţiuni, infuzia se bea caldă.

Se recomandă şi pulberea

Pentru cei care preferă tratamentul cu pulbere, specialiştii recomandă câte o linguriţă de plantă măcinată foarte fin, de patru ori pe zi. Pulberea se ţine sub limbă, zece minute