Zmeurul în tratamentele naturiste

zmeura

Zmeurul este cel mai căutat arbust forestier, producător de fructe deosebit de aromate, foarte apreciate la vremea rodirii, atât de către urşi, cât şi de copii. Planta creşte frecvent în flora spontană din Europa şi America de Nord, mai ales în zonele montane şi premontane, mai reci şi umede (până la altitudinea de 2.000 de metri), în lungul văilor şi în luminişurile de pădure, unde formează zmeurişuri naturale, uşor umbrite de arborii înalţi de brad şi fag.

Din experienţele anterioare rezultă că în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive se folosesc atât fructele cât şi frunzele, mugurii şi mlădiţele tinere ale tufelor. Fructele de zmeur au o compoziţie chimică foarte diversă, ce se corelează cu proprietăţile terapeutice şi cu acţiunile specifice în vindecarea diferitelor boli. Analizele de laborator au scos în evidenţă prezenţa glucidelor solubile (5-11%), care dau dulceaţa fructelor. Armonizarea gustului se realizează prin conţinutul în acizi organici (1,2 – 2,3%) între care predomină acidul citric, malic, lactic şi glicolic. Aceşti acizi sunt conservaţi în organism, nu modifică alcalinitatea sângelui şi au putere bactericidă pronunţată, distrugând microorganismele (bacterii, ciuperci, mucegaiuri). De asemenea, aciditatea totală a fructelor prezintă proprietăţi aperitive, stimulând secreţia salivei, a sucurilor gastrice şi intestinale.

Specificitatea culorii şi a aromei este dată de conţinutul în antociani, flavonoide, pectine, taninuri şi uleiuri eterice. Materiile colorante se găsesc atât în sucul celular al pieliţei, cât şi în pulpa fructelor, coloraţia fiind intensificată de aciditate şi diminuată în prezenţa oxigenului din aer şi a soluţiei de bioxid de sulf folosit pentru conservare.

Substanţele tanante cu proprietăţi astringente sunt solubile în apă şi se oxidează sub influenţa enzimelor şi a oxigenului din aer, provocând închiderea culorii sucului din fructe. După oxidare, taninurile intră în reacţii cu pectinele care pot precipita, proces care trebuie să fie evitat ţinând seamă de rolul pectinelor la nivelul vaselor sanguine unde captează colesterolul şi toxinele, uşurând evacuarea lor.

Conţinut bogat în vitamina C şi săruri minerale

Valoarea nutritivă şi terapeutică a fructelor creşte în mod semnificativ prin ansamblul vitaminic foarte complex în care predomină vitamina C (20-50 mg%), B1, B2, D, P, PP şi beta-caroten. Pentru păstrarea conţinutului vitaminic trebuie să se ţină seama de posibilitatea degradării rapide prin fierbere la temperaturi mai mari de 400C, în procesul de oxidare la aer şi la contactul cu vasele de cupru utilizate adesea la transportul, prelucrarea şi depozitarea fructelor. Conţinutul ridicat de săruri minerale, uşor asimilabile (K, Ca, P, Mg, Mn, Fe, Zn, Cu), reprezintă sursa naturală a componentelor primare, necesare sintezei de principii active cu acţiuni terapeutice. Aceste săruri minerale (4-5 g la litru suc) constituie materialul de construcţie pentru nervi, vase şi sânge şi au rol de neutralizare a acţiunii dăunătoare a acidului uric, menţinând alcalinitatea sângelui între limite normale.

Proprietăţile terapeutice ale fructelor vizează, în primul rând, afecţiunile interne având efecte astringente, antibacteriene, antidiareice, antiinflamatoare, diuretice, depurative, stomahice, vitaminizante şi energizante. În afecţiunile externe acţionează în îngrijirea pielii prin efecte de regenerare, astringente, exfoliante şi de catifelare.

Sursa: ziarullumina.ro

 

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *