Un drog legal: ZAHĂRUL



zahar

Un român consumă în medie aproape 100 de grame de zahăr pe zi, adică de patru ori mai mult decât doza recomandată de medici. Rezultatul: aproape un milion de diabetici, patru milioane de obezi, o mortalitate datorată cancerului şi bolilor cardiovasculare la un nivel record.

În ultimul an, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a tras un semnal de alarmă fără precedent pentru micşorarea consumului de zahăr la nivel mondial. Pur şi simplu, specialişti ai acestei organizaţii au cerut ca zahărul şi produsele care îl conţin să intre în acelaşi regim cu tutunul sau alcoolul, fiind accizate, interzise vânzării către minori şi însoţite de avertismente asupra toxicităţii lor puse la vedere pe ambalaj. În special la copii, obezitatea, diabetul, bolile cardiace sau hormonale produse de zahăr au ajuns la cote care pun în pericol viitorul rasei umane, în special în zonele dezvoltate economic. Industria alimentară a introdus în ultimele decenii zahărul şi derivaţii săi în atât de multe produse, încât – fără să ştim – fiecare dintre noi abuzăm de acest aliment. Cum s-a ajuns la această situaţie? Pas cu pas, aşa cum vom vedea.

Un mic istoric

Zahărul a fost descoperit cu mai bine de trei mii de ani în urmă în India, de către… medici. Ei au inventat procedeul său de extracţie şi l-au folosit iniţial pentru prepararea medicamentelor din plante şi minerale. Răspândirea zahărului în lume a fost un proces lent, care s-a întins pe secole, întrucât putea fi obţinut doar din trestia de zahăr, care putea fi procurată numai în zonele tropicale, acolo unde creşte. În consecinţă, până în secolul al XIX-lea, zahărul a fost consumat în mici cantităţi, efectele sale nocive nefiind observate. Problemele au început datorită lui… Napoleon Bona­parte, care, în timpul războaielor sale, a blocat impor­turile pe mare ale zahărului de trestie, obligându-i pe europeni să găsească un înlocuitor. Şi l-au găsit în modesta sfeclă albă, a cărei cultură a cunoscut o ade­vărată explozie în Europa începutului de secol XX. Brusc, zahărul a devenit foarte ieftin, uşor de obţinut în cantităţi uriaşe, transformându-se astfel, treptat, din raritate, în aliment de bază. Şi în cazul acesta, consu­mul crescând gradat, multă vreme efectele sale nocive au fost prea puţin cunoscute de medici, care nu-i intuiau potenţialul toxic.

Ce este zahărul?

Este o combinaţie extrem de simplă de substanţe organice, între care pre­domină zaharoza (termen sinonim cu sucroza), o substanţă cu gust dulce destul de puternic, uşor solubilă şi digerabilă. Za­haroza este extrasă din tres­tia de zahăr sau din sfeclă, prin­tr-un proces de rafinare şi, în stare aproape pură, formează cristalele acelea trans­lu­cide şi dulci atât de familiare. Zaharoza con­ţine destul de multe calorii (4,1 kilocalorii/gram) şi, cel mai important, creşte glicemia puternic, supraso­licitând pancreasul şi determinând organismul să facă depozite de ţesut adipos. Începând din anii ’80, spe­cialiştii au numit zahărul calorii goale, pentru că, în afara gustului dulce şi al unui aport energetic, nu ofe­rea nicio vitamină, mineral sau altă substanţă utilă, ceea ce declanşa un întreg lanţ de carenţe în orga­nism. Acum, în secolul XXI, conceptul de calorii goa­le este considerat depăşit, tot mai mulţi nutriţionişti considerând zahărul o substanţă toxică sau, mai exact, o otravă cu acţiune lentă. Studiile arată că peste 90% dintre microor­ga­nismele puse într-o soluţie su­prasaturată de zahăr sunt distru­se, iar animalele hrănite cu can­tităţi mari de zahăr au speranţa de viaţă de trei ori mai mică de­cât cele hrănite normal. Efectele asupra oamenilor sunt la fel de dezastruoase, dar înainte de a vorbi despre ele, vom afla câte ceva şi despre rudele toxice ale zahărului.

Zahărul… deghizat

Pentru a ne proteja sănătatea, este necesar să cu­noaştem faptul că industria alimentară foloseşte pe scară foarte largă substanţe asemănătoare ca efecte cu zahărul. Aceste substanţe, supranumite şi „zahăr de­ghizat”, au o compoziţie chimică diferită de cea a zaha­rozei, denumiri care nu sugerează legătura cu za­hărul şi care, adesea, ne induc în eroare. Trebuie ştiut, însă, că acţiunea lor asupra sănătăţii este la fel de nocivă:

* Dextroza – este un termen sinonim cu glucoza, o substanţă care creşte brusc glicemia, la fel ca şi zahărul, dar este mai puţin dulce decât acesta. Este vinovată de creşterea rapidă a stratului de grăsime dintre organe, producând obezitate intra-abdominală.

* Maltodextrina – este extrasă din amidon (de grâu sau porumb), fiind folosită în alimentaţie pentru îndulcire şi pentru omogenizare. În doze foarte mici, intră în componenţa unor preparate farmaceutice, fiind lipsită, practic, de nocivitate. Consumată ca ali­ment, în cantităţi mari, este însă mai nocivă decât zahărul, crescând glicemia, colestero­lul şi greutatea corporală.

* Fructoza– este, de asemenea, un agent de îndulcire, considerat mai periculos decât zahărul, întrucât creşte extrem de rapid glicemia, suprasoli­ci­tând pancreasul, determinând formarea rapidă de depozite de grăsime şi cres­când rezistenţa organismului la insu­lină.

* Siropul din porumb – este o gă­selniţă comercială menită să ascundă un amestec de fructoză şi glucoză, ex­tra­se – ce-i drept – din porumb, dar cu aceleaşi efecte nocive asupra organis­mului ca şi zahărul.

* Maltitolul – se mai numeşte şi sirop de glucoză hidrogenată sau E 965 şi este folosit ca îndulcitor şi regulator de umiditate. Creşte mai puţin glicemia în ra­port cu zaharoza, în schimb, produce tulburări di­ges­tive, mai ales la copii. Este o formă de zahăr nere­comandată pentru consumul pe termen lung.

Unde stă ascuns zahărul?

Unde ne aşteptăm mai puţin. Cel mai evident este zahărul pe care îl adăugăm în ceai, cafea sau în dul­ciu­rile pregătite în casă, dar cele mai mari cantităţi le ingerăm, fără să ne dăm seama, din următoarele ali­mente:
* Băuturi răcoritoare şi energizante – sunt nu­mite şi campioanele morţii, din cauza conţinutului imens de zaharoză. Un singur pahar de cola conţine cu 15% mai mult zahăr decât doza recomandată de OMS şi este atât de dulce, încât, dacă nu ar conţine acid fosforic şi carbonic, ne-ar declanşa, aproape in­stantaneu, reflexul de vomă.

* Ciocolată, bomboane şi prăjituri – sunt sursele de zahăr cel mai bine cunoscute, dar la fel de pericu­loase în cantităţi medii sau mari. Dintre toate, cioco­lata amăruie, cu peste 70% cacao, este cea mai sănă­toasă.

* Produse de patiserie – conţin şi ele cantităţi surprinzător de mari de îndulcitori. De exemplu, un singur croissant conţine 30 de grame de zahăr, în condiţiile în care doza zilnică sigură pentru sănătate este de 25 de grame. Cantităţi similare găsim şi în sticksuri, covrigei, biscuiţi săraţi etc.

* Mezeluri – indiferent că se numesc salamuri, şuncă, pateuri, ori cine ştie ce alte specialităţi, toate acestea conţin zaharuri deghizate, în cantităţi incredibile. Cel mai des întâlnim în ele dextroza, malto­dextrina şi fructoza.

* Conserve – conţin, în 90% din cazuri, o cantitate apreciabilă de îndulcitori, chiar şi cele sărate, cum ar fi cele de fasole, carne sau peş­te. De asemenea, icrele gata pre­pa­rate şi toate salatele preambalate conţin mari cantităţi de zahăr sau în­locuitori, din aceeaşi ca­tegorie.

* Muştar şi sosuri– nici ele nu scapă de omni­pre­zentul zahăr şi înlocuitorii săi toxici. Cele mai periculoase sunt ketchup-urile, care sunt consumate în cantităţile cele mai mari.

* Pâinea şi cerealele pentru micul dejun – sunt, în marea lor majoritate, „îmbunătăţite” ca gust cu aju­torul zahărului, maltitolului sau fructozei. Din acest motiv, trebuie să le citim cu atenţie eticheta, pentru a le găsi pe cele care nu au îndulcitori adăugaţi.

Efectele zahărului asupra sănătăţii

Spaţiul oferit de un singur articol este ridicol de mic pentru a enumera toate efectele nocive ale zahă­ru­lui şi ale îndulcitorilor din familia sa asupra sănă­tăţii. Din acest motiv, ne vom limita să menţionăm doar cele mai periculoase efecte ale „morţii albe”:

* Obezitatea– nimic nu predis­pune la obezitate mai mult decât za­hă­rul şi rudele sale. Trecând imediat în sânge, sub forma glucozei, el obli­gă organismul să stocheze aproape tot aportul caloric sub forma grăsi­mii. Şi, mai mult, la nici două ore du­pă ingerare, zahărul produce adevă­rate accese de foame, ca urmare a că­derii glicemiei deşi corpul este supra­saturat de calorii.

* Diabetul – a cunoscut o adevă­rată explozie la nivelul ţărilor indus­trializate, odată cu dezvoltarea con­su­mului de zahăr. Din păcate, această boală are o apariţie şi o evoluţie ex­trem de discretă, producând adevărate ravagii în organism înainte de a fi descoperită.

* Bolile de inimă – apar în mod frecvent, deoarece zahărul şi înlocuitorii săi produc o creştere a nivelului de colesterol şi trigliceride din sânge, de­clanşând o reacţie negativă în lanţ. Tot mai mulţi cer­cetători consideră că zahărul este mai periculos pentru aparatul cardiovascular decât grăsimile, fiind pe ace­laşi loc ca fumatul.

* Cancerul – apare mult mai frecvent la cei care consumă cantităţi mari de zahăr, chiar şi la copiii de vârste fragede. Aceasta, deoarece zahărul distruge echilibrul hormonal (predispunând la tumori mamare, ovariene, la adenom de prostată), perturbă grav pH-ul şi flora tubului digestiv (favorizând cancerul de colon şi rect), deprimă imunitatea (facilitând apariţia tuturor formelor de cancer).

* Tulburările de creştere – apar foarte frecvent la copiii care consumă cantităţi mari de zahăr, în diferite forme. Cea mai afectată este dezvoltarea psihică şi mentală a celor mici, care devin hiperactivi, dezvoltă o agresivitate ridicată, dificultăţi în procesul de con­centrare şi menţinere a atenţiei (ADHD). De aseme­nea, au probleme de dezvoltare musculo-scheletală, sunt mult mai predispuşi la obezitate şi, mai târziu, la tulburări de sexualizare.

Articol relatat de portalul formula-as.ro.



loading...
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *