Din momentul îmbolnăvirii, rinichiul nu mai are capacitatea de a elimina prin urină toxinele, existând riscul blocării căilor urinare. Tratamentele naturiste ajută în restabilirea funcţiilor rinichiului, fără a da efecte secundare.

Se poate spune că organismul uman este „o mare pungă cu apă”, întrucât la naştere are peste 65% apă, cu o uşoară reducere spre bătrâneţe. Pentru ca această pungă cu apă să nu „plesnească” sau să se golească peste măsură, intervin rinichii, organe deosebit de importante în reglarea conţinutului de apă şi electroliţi, în realizarea echilibrului dintre acizi şi baze şi în eliminarea substanţelor toxice reziduale, apărute în sânge prin reacţii metabolice.
Din cauza unor suferinţe ale rinichilor, este posibil să apară insuficienţa renală, caracterizată prin suprimarea progresivă sau bruscă a funcţiei de filtrare a produşilor toxici şi de menţinere în corp a unui plafon normal de apă, sare şi electroliţi.
Din momentul îmbolnăvirii, rinichiul nu mai are capacitatea de a elimina prin urină toxinele foarte dăunătoare, producându-se distrugerea progresivă a structurilor renale şi blocarea căilor urinare. Dacă medicamentele de sinteză chimică pot da unele complicaţii nedorite, tratamentele naturiste pot fi considerate leacuri sigure şi fără urmări grave.
În insuficienţa renală, cu început de edeme, sunt eficiente:
– infuzie sau decoct din frunze de mesteacăn (o linguriţă la 200 ml apă), cu adaos de bicarbonat de sodiu, din care se beau câte 3 căni pe zi, cu efecte diuretice imediate;
– sevă de mesteacăn (50-100 ml de 3 ori pe zi), cu 10-15 minute înainte de mese, într-o cură de o lună în cursul primăverii;
– infuzie din herba uscată de coada calului (3 linguriţe la 500 ml apă clocotită); se infuzează acoperit 5 minute şi se beau 3 ceaiuri calde pe zi.

Amestecuri de plante:

– decoct din amestec de coada calului, coada şoricelului, sunătoare, vâsc, frag (frunze) şi măceş (fructe uscate), din care se beau 3 ceaiuri pe zi, înainte de mese, provocând urinarea după 30 minute; restul de plante după strecurare se aplică pe zona rinichilor sub formă de cataplasmă;

– decoct din amestec cu mătase de porumb (20 g), cozi de cireşe (15 g), frunze de mesteacăn (10 g), coada calului (10 g), coada şoricelului (10 g), la care se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi, înainte de mese.

În faza de uremie:

– infuzia din frunze uscate de mesteacăn, cu adaos de bicarbonat de sodiu, pentru neutralizarea acidităţii, având puternice efecte diuretice şi depurative;

– infuzie din flori de porumbar sau din fructe zdrobite cu efecte antiseptice, diuretice, depurative şi de dezintoxicare a sângelui şi urinei;

– decoct din 3 cepe mari date pe răzătoare şi fierte într-un litru de apă timp de 20 minute din care se beau 2 căni pe zi cu efect diuretic şi de eliminare a ureei şi a acidului uric.

În situaţie gravă de anurie, zilnic sub 100 ml sau chiar cu încetarea totală a urinării, este necesară administrarea zilnică a unor ceaiuri cu acţiune diuretică imediată. Majoritatea reţetelor simple sau complexe pun pe prim plan herba de coada calului, cu proprietăţi diuretice şi dezinfectante, ce combate blocajul renal şi alte boli grave ale rinichilor.

Ca ceaiuri simple, cu o singură plantă, sau ceaiuri complexe cu amestecuri de plante, sunt eficiente infuzii sau decocturi cu herba de coada calului, coada şoricelului, trei-fraţi-pătaţi şi troscot, frunze de mesteacăn, afin, anghinare, merişor, frasin, tarhon şi urzică, flori de albăstrele şi porumbar, mătase de porumb, cozi de cireşe, teci de fasole, rădăcini de pir, brusture, ciuboţica cucului şi păpădie, muguri de pin şi plop negru, fructe de măceş şi ienupăr.

Articol relatat de portalul ziarullumina.ro