Obiceiurile alimentare greşite ne aduc, în timp, o sumedenie de probleme de sănătate pe care le „reparăm“ apoi cu greu. Posibilitatea de a cumpăra alimente foarte apetisante, foarte gustoase, la orice oră şi în orice cantitate, la un preţ accesibil face tot mai dificilă menţinerea unei greutăţi normale. Acest lucru nu este totuşi o misiune imposibilă, dau asigurări medici nutriţionişti. Totul este să vrem.

„Despre alimentaţie trebuie să ştim că este, probabil, cel mai important lucru pentru un om sănătos. Şi pentru a menţine sănătatea. Pentru că suntem ceea ce mâncăm. Corpul nostru e format din ce mâncăm“, explică prof. dr. Cristian Serafinceanu, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, la Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Dr. N.C.Paulescu“ din Bucureşti.

În al doilea rând, trebuie să ştim că alimentaţia omului modern este compusă, în prezent, dintr-o selecţie a alimentelor şi a modului lor de preparare care s-a făcut într-un milion, un milion şi jumătate de ani, de când e omul pe pământ, adaugă universitarul.

„Acest mod de alimentaţie a ajuns adânc în metabolismul celular“

„Deci, prin încercări repetate, omul a văzut că îi merge mai bine dacă prelucrează termic alimentele, că unele lucruri sunt bune de mâncat, că altele nu, şi s-a selectat această modalitate sau comportament alimentar. Ce mâncăm, când mâncăm, şi aşa mai departe“.

„În timp, acest mod de alimentaţie a ajuns foarte adânc în metabolismul uman, în metabolismul celular, chiar şi în materialul genetic. Şi asta trebuie să înţelegem, pentru că orice modificare drastică, radicală a dietei, de azi pe mâine, cum sunt multe diete pe care le găsim prin toate revistele, de genul de mâine mâncăm numai iaurt şi pătrunjel nu poate să ne facă bine“, avertizează medicul.

„Este ilogic. Ceva ce s-a selectat, s-a construit într-un milion de ani de evoluţie a omenirii , nu poţi să schimbi de azi pe mâine şi să fie bine. Deci, ceea ce numim intervenţie nutriţională – că este ea profilactică  – ca să nu ne îmbolnăvim -, că este ea pentru a menţine greutatea normală, că este pentru a fi complementară în tratamentul unor boli cronice  – ceea ce numim nutriţie clinică – deci, orice intervenţie nutriţională trebuie să fie minimală. Doar cât este necesar faţă de alimentaţia omului sănătos, obişnuit“, mai spune prof. dr. Cristian Serafinceanu.

Pe lângă faptul că intervenţia trebuie să fie minimală, ea trebuie făcută şi pe termen lung. „Efectele intervenţiei nutriţionale se propagă în timp ca un con. În timp,  cresc aceste efecte. Nu poţi să ai rezultate bune cu intervenţii brutale în dietă“, este categoric medicul nutriţionist.

Dieta severă porneşte sistemul de alarmă

Atunci când apelăm la diete brutale care exclud alimente sau grupe întregi de alimente, declanşăm în corp anumite mecanisme foarte complexe de apărare. „Există nişte circuite în organism care sunt hormonale şi care se închid sus, în creier, în hipotalamus. Acolo, există nişte nuclei unde se integrează aportul alimentar cantitativ şi calitativ. Şi apar nişte bucle, noi le spunem bucle de feedback. Adică, rezultatul care constă în volumul ţesutului gras, în glicemia din sânge şi aşa mai departe, reglează aceste comportamente alimentare. Se secretă nişte hormoni – leptină, grelină, sunt o grămadă, foarte mulţi. Sunt circuite foarte complicate care se închid în aceşti nuclei din hipotalamus şi care, în mod normal, menţin greutatea normală. Greutatea şi, bineînţeles, metabolismul aferent“, detaliază prof.dr. Cristian Serafinceanu.

„Trebuie ştiut că organismul se protejează foarte complex şi foarte atent de scăderea în greutate. Scăderea în greutate e percepută ca o injurie. Lipsa de aport alimentar este percepută ca o injurie majoră, ca o ameninţare la nivelul acestor centrii din creier. Protecţia este să nu scadă brusc în greutate“, adaugă acesta.

Cum scădem în greutate dacă avem nevoie

Dacă vrem să slăbim, prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem este aceea dacă avem nevoie. Adică, dacă este vorba de o indicaţie medicală sau e problema de imagine. „Dacă este vorba de o indicaţie medicală  – pentru oamenii supraponderali,  pentru cei obezi, pentru cei care au riscuri legate de creşterea în greutate cum sunt de exemplu, riscurile cardiovasculare sau riscurile reumatice  – da, la aceştia trebuie scăzut în greutate. Iar pentru asta, trebuie o dietă foarte bine gândită“, atrage atenţia medicul nutriţionist.

Pentru că orice aşa-zisă cură de slăbire este o ameninţare pe care organismul o percepe ca atare, aşa cum spuneam, accentuează acesta.

„Şi atunci se declanşază nişte mecanisme de apărare împotriva ei. Şi aţi văzut că toată lumea spune: da, am scăzut 4-5 kilograme şi apoi nu am mai scăzut, mănânc tot la fel şi mă menţin acolo. Păi, din acest motiv. Pentru că organismul se apără de scăderea în greutate. Apare acest platou“.

În al doilea rând, scăderea aceea rapidă în greutate nu se face din ţesutul adipos, din ţesutul gras. „Ar fi bine, dar nu se întâmplă. Scazi în greutate aproximativ o treime ţesut gras, o treime masă musculară şi o treime apă. După care se intră în platoul acela care poate să dureze şi 3 luni şi mai mult, şi, de obicei, acolo multă lume renunţă la cura de slăbire, se alimentează ca înainte, dar datorită mecanismelor de protecţie pe care le declanşează cura de slăbire se îngraşă nu acolo unde a fost înainte, ci deasupra“, explică universitarul eşecul celor mai multe diete.

Prin urmare, orice intervenţie brutală în scăderea în greutate este contraindicată şi nocivă. Iar curele de slăbire sunt o astfel de intervenţie brutală.

Nu toţi obezii sunt la fel

„Celor care vor să slăbească trebuie să li se facă, în primul rând, o evaluare nutriţională atentă. Adică, nu a intrat pe uşă şi ai văzut că e obez. Asta nu e evaluare nutriţională. Trebuie văzut care e compoziţia corpului – că nu toţi obezii sunt la fel – trebuie văzut ce tip de obezitate e: de aport, comportamentală sau e o obezitate care are un substrat endocrin“.

Şi, apoi, trebuie construită o intervenţie medicală nutriţională de către cineva care se pricepe – un medic nutriţionist. În teorie. „Intervenţia medicală nutriţională trebuie să includă multe lucruri. De exemplu, preferinţele omului: ce mănâncă, cum îi place? Sunt unii care mănâncă dimineaţa şi seara, alţii care mănâncă din cratiţă , nu-şi pun în farfurie, nu se aşază la masă. Alţii mănâncă numai la restaurant“.

„Un profesor de-al nostru – mare nutriţionist – spunea că e mai uşor să-i schimbi omului religia decât comportamentul alimentar. Şi e adevărat“, este de părere prof.dr. Cristian Serafinceanu.

Intervenţia nutriţională cuprinde: ce mănânci, cât mănânci, cum mănânci, cum prepari alimentele.„ Toate acestea trebuie explicate şi e o conversaţie care poate să dureze mult. Nu-i uşor. Şi apoi, cel mai important, trebuie să existe nişte reguli la care pacientul respectiv trebuie să adere. E ca şi când te-ai lăsa de fumat. Este o decizie pe care o iei – nu cură de slăbire, ai ajuns la greutatea care trebuie şi mă relaxez, şi o iau de la capăt – nu! E o decizie pe care o iei pe toată durata vieţii. Altfel, nu se poate. Îţi schimbi comportamentul alimentar, mănânci ce trebuie, când trebuie, cum trebuie dar nu până când intri în rochie, ci toată viaţa. Pentru că altfel e nocivă“, avertizează universitarul.

Regulile dietei omului sănătos

Medicul adaugă că, în al treilea rând, trebuie ca această intervenţie nutriţională trebuie să respecte regulile fundamentale ale dietei omului sănătos. „Numai că trebuie să aibă un conţinut caloric mai redus, şi, eventual, nişte indicaţii speciale. De exemplu, unuia care are gută, nu-i dai alimnete care conţin purine, acid uric. Altul are nevoie de calciu, altul are nevoie de fier, altul are nevoie de vitamina D. Deci, pe de o parte, este vorba despre raţia calorică care trebuie adecvată pentru vârstă, sex, activitate, obiectivul de greutate pe care vrem să-l atingem, şi apoi despre conţinutul calitativ al dietei care trebuie şi el personalizat“, dezvăluie profesorul.

„Prostii din acestea cum sunt dieta paleo, dieta disociată care se aplică de la stânga la dreapta la toată lumea, după părerea mea, sunt extrem de periculoase. Complicaţiile care apar nu se văd imediat. Nici măcar într-un an. Se pot vedea în timp şi nu mai ştie nimeni cine a fost de vină“.

Aceste complicaţii pot merge de la diabet şi până la calculi renali , biliari, pancreatită cronică „Poate să apară orice. Nu mai vorbesc de de nutriţie proteică şi alte necazuri, în urma acestor diete ciudate“.

Cât e normal să pierzi în greutate

Obiectivul de pierdere în greutate se stabileşte personalizat.„ În funcţie de patologia fiecăruia: unul are diabet, altul are insuficienţă cardiacă, altul are hipertensiune, altul boală de rinichi. Dar, de regulă, scăderea asta se face cum: dai o dietă calculată pentru omul respectiv şi din dieta asta reduci o anumită cantitate calorică. 300-500 de calorii, poate, în unele cazuri, mai mult. Şi atunci, el scade în greutate treptat. În principiu, să zic pentru cei care au nevoie de scădere în greutate în 6 luni, între 5 şi 10% din greutatea actuală este în regulă. Pentru că pe urmă depăşeşte acea perioadă de platou şi scăderea în greutate este sănătoasă. Adică scade din masa adipoasă“.

O ipoteză: o persoană de 150 de kilograme vrea să scadă în greutate pe parcursul unui an la jumătate. Cum sună asta pentru un medic nutriţionist? „Unii supravieţuiesc. Dacă ai noroc…Asta îmi aduce aminte de un banc cu unul care sare de la etajul 100 şi când ajunge pe la etajul 1 zice că până aici a fost mai greu că de aici am mai căzut o dată şi am supravieţuit. Adică este o enormă injurie la adresa sănătăţii şi nu sfătuiesc pe nimeni să ia decizii de tipul acesta. Este foarte periculos. Din fericire, nu se ţin. Altfel, dacă s-ar ţine de ele puţini ar scăpa“.

De ce? „În primul rând, aceste persoane pierd masă musculară şi oamenii aceştia, de obicei, au o afecţiune. Fie au o hepatită cronică, fie au diabet, fie au insuficienţă cardiacă, boală de rinichi şi aşa mai departe. Pierderea de masă musculară pe o afecţiune cronică este cel mai important predictor de mortalitate“.

Şi greutatea prea mică este un pericol pentru sănătate. „Eu, ca medic nu recomand scăderea sub greutatea ideală la limita minimă. Este periculoasă. Orice este sub greutatea ideală este un factor de risc pentru organism“.

Sfaturi pentru oameni sănătoşi

Pentru persoanele sănătoase şi care vor să-şi conserve această stare, prof.dr. Cristian Serafinceanu are câteva recomandări foarte simple. „Prima este cumpătarea. În general, în viaţă şi, mai ales, în alimentaţie. Cumpătare înseamnă să mănânci cât ai nevoie. Să nu mănânci că nu ai altă treabă sau ca să-ţi oferi o plăcere. Hedonismul în alimentaţie este nociv. Alimentele la ora asta sunt accesibile, oferta este enormă, alimentele arată foarte bine, miros bine, sunt tot mai ieftine şi atunci apare acest hedonism alimentar“.

Este dificil pentru că alimentele au o proprietate care se numeşte palatabilitate, adică dau o oarecare plăcere. „Mai ales combinaţiile dulce cu grăsime, sărat cu grăsime. Asta e nociv şi trebuie controlat. Trebuie un autocontrol. Nu vii supărat acasă că te-ai certat la serviciu şi mănânci o găleată cu îngheţată sau o oală cu sarmale ca să-ţi revii. Părinţii şi bunicii noştri mâncau puţin, în general. Nici nu aveau mâncare prea multă, nu aveau acces la alimente ca acum şi era şi o cultură a omului simplu că nu se mănâncă cu amândouă mâinile“.

Fructele se mănâncă, nu se beau

A doua regulă ar fi aceea că se mănâncă la masă. „Masă înseamnă aşa: mic dejun, prânz, cină. Eventual, câte o gustare între ele. Se mănâncă la masă şi nu se mănâncă în afara meselor. Trebuie să te controlezi când vrei să bagi ceva în gură: să te gândeşti, acum ce masă e asta? Nu să ronţăi aşa pentru că te plictiseşti în maşină când stai la stop sau când stai la computer“.

În afara meselor se bea apă, cafea fără zahăr sau cu îndulcitori, dar nu altceva. „Nu sucuri de fructe, nu sucuri carbogazoase. Mai ales cele care conţin cofeină sunt nenorocire – cum sunt energizantele. Fructele se mănâncă nu se beau. Pentru că nici nu-ţi dai seama când bei un litru de suc de portocale şi acela e jumătate din raţia ta calorică într-o zi“.

Şi când sunt probleme, atenţie de unde luăm informaţiile! „Pentru că media digitală e plină de informaţii de nutriţie, majoritatea aberante. Din păcate“.

 „Niciun aliment nu este nociv“

Toate alimentele care există şi pe care omul le mănâncă de un milion de ani – mai mult sau mai puţin – sunt importante şi au rolul lor în alimentaţie, atrage atenţia prof.dr. Cristian Serafinceanu.

Ele nu trebuie nici excluse, nici mâncate în exces, ci într-o structură de dietă pentru omul respectiv. „Dacă e sănătos, dacă are boli, astea sigur sunt modificări, dar nu se exclud a priori alimente din alimentaţia omului“.

„Niciun aliment nu este nociv. Poate deveni nociv dacă este suprautilizat. E nociv şi să mănânci prea multă pâine şi să nu mănânci pâine. Pâinea este un aliment de bază. Şi numai cineva care habar n-are de nutriţie poate recomanda excluderea acestui aliment din dietă. Sau are o afacere – o dietă personală pe care vrea să o vândă. Dieta fără pâine, sau cu 4 pâini pe zi“, mai spune medicul nutriţionist.

Zahărul este un alt aliment controversat, deşi are rolul lui în alimentaţie. „Este un substrat energetic rapid foarte bun, dacă nu e mâncat excesiv sau de cei care au contraindicaţie – cum sunt pacienţii cu diabet zaharat“.

Grăsimile, la fel. „Cum să dai unui copil o dietă fără grăsimi ca să nu se îngraşe? Sau vegană? Astea sunt aberaţii! Pentru că un copil sau un adolescent are nevoie de foarte multe calorii ca să crească, să se dezvolte intelectual, să aibă o sexualizare normală. Am văzut cazuri, am cazuri în care mame sau părinţi le spun fetelor de 15 ani să nu mănânce ca să nu se îngraşe. Este o prostie enormă. Copiii trebuie să se mişte, să aibă o viaţă sănătoasă. Să facă exerciţiu fizic, să facă sport, să mănânce, să înveţe. Asta trebuie să facă un adolescent, nu să facă cure de slăbire. Asta poate avea repercusiuni grave în decursul vieţii. Tulburări de comportament alimentar: anorexie, bulimie, pe care poţi să le declanşezi“, avertizează prof. dr. Cristian Serafinceanu.

Excesul de sare duce la hipertensiune

Dacă sarea de bucătorie – clorura de sodiu – este o substanţă indispensabilă valoroasă şi de neînlocuit pentru funcţionarea corectă a organismului uman, excesul este dăunător.  „Doza face otrava“ е expresia care defineşte consumul de sare“, afirmă nutriţionistul Ipokratis Papadimitrakos.

Conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, adulţii trebuie să consume mai puţin de sub 5 grame de sare pe zi  – aproximativ o linguriţă. În România, consumul de sare ajunge până la 10 – 14 grame pe zi, iar în unele regiuni ale ţării, şi mai mult.  „Datele indică că, o mare parte a românilor cu vârsta de peste 25 de ani au valori ridicate ale tensiunii arteriale.  Anume în aceasta constă pericolul consumului de sare în cantităţi imense“, adaugă Ipokratis Papadimitrakos.

75% din sarea de care avem nevoie este deja conţinută în alimentele pe care le consumăm zilnic: pâine, produse din cereale şi mâncare preparată. Cantităţi mari de sare se ascund şi în produsele procesate şi cele conservate. „Dacă în mod normal luaţi vitamine sau analgezice efervescente este important să cunoaşteţi că acestea pot conţine până la 1 gram de sare per persoană.  Prin urmare, vă mai puteţi gândi asupra acestei alegeri, în special dacă trebuie să reduceţi consumul de sare. Dorinţa de sare e o chestiune de obişnuinţă, precum este şi alimentaţia corectă. Dacă reducem  treptat consumul de sare de bucătărie,  ne putem adapta la mâncare mai puţin sărată în decurs de 2-3 luni“, dă asigurări nutriţionistul Ipokratis Papadimitrakos.

„Alimentaţia corectă are trei principii de bază – alimentaţia regulată, de calitate şi în cantităţi moderate. În momentul în care persoana începe să se alimenteze la fiecare 3-4 ore, să evite mâncarea exagerat de grasă şi sărată şi să consume cantităţile potrivite – se poate spune că această persoană se hrăneşte corect“, conchide Ipokratis Papadimitrakos.

Sursa: adevarul.ro