Din bucătăria veche românească: Șerbet de nufăr și Dulceață de nuci

dulceata de nuci

“Șerbet de nufăr” și “Dulceață de nuci”, sunt două dintre rețetele care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907).

Prefața lucrării a fost scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad, relatează Agerpres preluat de jurnalulspiritual.ro.

Șerbet de nufăr

Se aleg frunzele cele mari dela 30 de flori de nufăr, și curățindu-se părțile cele negre dela frunze, se pisează frunzele într’o piuliță de marmură. Zeama aceasta se stoarce cu mâinile și se strecoară printr’un tifon, lăsându-se să se limpezească. După aceasta, se moaie 1.200 grame de zahăr cu 900 grame de apă, se curăță cu albușul unui ou, se stropește cu zeamă de lămâe și se strecoară. Pe urmă zahărul punându-se iar pe foc, se mai adaogă și zeama de nufăr, și se leagă la foc iute ca de șerbet. Când e gata, se coboară tingirea, lăsându-se să se recească până ce va suferi degetul; pe urmă se amestecă și dacă vedem că e vârtos, se frământă cu mâinile. Dacă șerbetul e mai tare decât obicinuit, se mai pisează din frunzele mici, scoțând puțină zeamă din ele spre a se frământa dulceața și se pune în borcane.

Dulceață de nuci

Se curăță foarte subțire de coaja verde 100 de nuci mici, și se opăresc de trei ori, lăsându-se să șeadă la fiecare opăreală câte 10 minute, și pe urmă se spală nucile în trei ape reci, sau mai multe, stând de fiecare dată câte un sfert de oră.

Se înmoaie 1.200 grame de zahăr cu 900 grame de apă și curățindu-se cu albușul unui ou și cu zeama dela o jumătate de lămâe, se strecoară; fertura punându-se pe foc, se lasă până ce leagă ca jumătate șerbet, se mai adaogă trei grame de vanilie și pe urmă se pun nucile de mai sus, lăsându-se să fearbă până se va lega zeama după voie, turnându-se asupra legatului zeama dela o jumătate de lămâe; se leagă iar ca de șerbet și se toarnă în borcane.

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *