Dependența de mâncare: metodele prin care industria alimentară ne controlează!

junk mancare

Cred cu tarie ca multe dintre problemele de sanatate ale oamenilor ar disparea pur si simplu daca s-ar acorda mai multa atentie radacinii problemei – mancarea pe care o consumam.

Dar, in primul rand, de ce oamenii cumpara si consuma atatea alimente procesate, junk food, fast food si asa mai departe? Pai, sa ne gandim, toate aceste alimente sunt bine promovate prin campanii de marketing care ne induc in eroare. Si multi dintre noi stim asta, stim ca suntem manipulati in mod extrem de marile firme corporatiste. Dar este posibil sa fie mai mult de atat, este posbil oare ca industria alimentara sa fi ajuns la un nivel atat de ridicat de manipulare incat insasi mancarea pe care ne-o ofera este structurata in asa fel incat sa ne faca dependenti? Se pare ca DA.

Nu este surprinzator faptul ca alimentele procesate sunt proiectate pentru a creea comportamente de dependenta. Acest lucru ne rapeste sanatatea, claritatea, controlul asupra vietii si nu in ultimul rand banii castigati cu greu. De zeci de ani oamenii de stiinta, chimisti si cercetatori au descoperit si s-au folosit de anumite elemente pentru a face cumparatorii sa nu se mai poate opri din consum.

Zaharul, sarea, grasimile si aromele artificiale sunt manipulate in asa fel incat dupa ce ai gustat o data , nu te mai poti abtine si asa incepe un cerc vicios care nu se mai termina niciodata. Insa nu numai gustul dar si textura, forma si felul in care se simt alimentele in gura sunt cercetate si rafinate, toate pentru a creea produse care sa fie extrem de placute din toate punctele de vedere. Chiar daca multi oameni nu considera mancarea junk food sau fast food ca o alimentatie care da dependenta, cercetatorii au descoperit ca aceste alimente nesanatoase pot avea o influenta asupra creierului in acelasi mod in care o face nicotina, lasandu-ne practic la mila poftelor. De altfel zaharul, sarea si grasimile sunt cele trei elemente care creeaza dependenta si nevoia compulsiva de a manca necontrolat. Intr-un fast food majoritatea alimentelor contin aceste trei elemente, de la inghetata, hamburgeri pana la cafea sau salate in dressing, peste tot veti gasi o combinatie potrivita a acestor elemente. Iar cei din industria alimentara stiu acest lucru, stiu si studiaza cu vehementa omul din acest punct de vedere de cel putin 50 de ani.

Mancarea procesata – Diavolul este in detalii

Imaginati-va pentru o secunda doua bucati de ciocolata. Amandoua au ingrediente identice si sunt prelucrate in acelasi mod cu o singura diferente cruciala: forma. Una este patrata si alta este rotunda.

Industria alimentara va paria pe faptul ca ciocolata in forma rotunda va castiga si astfel va face mai multi oameni dependenti de a cumpara si a consuma mai mult.

Nu va vine sa credeti? In mod incredibil, marimea si forma ciocolatei este o afacere foarte importanta. Timp de trei ani, compania Nestle a studiat “mecanismul de detectie in cavitatea orala” si “ imbunatatirea calitatii topirii in gura in timp ce se pastreaza destul spatiu in mod simultan pentru ca aroma sa sporeasca experienta senzoriala” si asta in conformitate cu o declaratie in presa a reprezentatilor Nestle. Dar Nestle este doar un exemplu, in acest domeniu in care competitia este acerba si unde neurostiinta a intrat pe scena pentru a ajuta la crearea celor mai cautate si mai dorite alimente.

Frito-Lay, marele producator mondial de chipsuri, are un complex incredibil de cercetare langa Dallas, unde 500 de chimisti, psihologi si tehnicieni, desfasoara studii care costa pana la 30 de milioane de dolari pe an. Uneltele lor cuprind pana si o masinarie care simuleaza o gura de om care mesteca. Se studiaza intens cum se simt chipsurile in gura, cat de crocante trebuie sa fie, ce fel de aroma e mai buna si asa mai departe. Totul este proiectat pentru a cunoaste cat mai bine omul pentru a putea fi cat mai bine manipulat.

Unul dintre oamenii care a incercat si incearca sa descopere si sa aduca in fata oamenilor adevarul din spatele alimentelor procesate este Michael Moss.

Michael Moss este reporter de investigatie pentru ziarul New York Times, castigator al premiului Pulitzer in 2010 si finalist in alti doi ani.

” Cele mai mari succese, fie ca sunt ele ale produselor precum Coca-Cola sau Doritos – isi datoreaza reusita formulelor complexe care pacalesc papilele gustative in asa fel incat sa fie atragatoare si sa nu aiba in acelasi timp o aroma distincta care sa spuna creierului opreste-te din mancat/baut.”  Michael Moss

In mod interesant, nicotina si dependenta de narcotice deturneaza creierul in aceeasi maniera.

Cartea sa publicata recent si care se numeste “Sare, zahar, grasimi” a facut deja mare valva in mass-media prin prezentarea unor informatii considerate secrete de marile companii producatoare de alimente procesate.

Unul dintre capitole cartii prezinta  povestea unei intalniri care a avut loc in anul 1999 intre 11 CEO’s ( Chief Executive Officer – o formula elevata pentru cuvantul Sef) aicelor mai mari companii din industria alimentara de genulKraft, Nabisco, General Mills, Procter & Gamble, Coca-Cola, sau Mars. La aceasta intalnire s-a discutat despre problema obezitatii care incepuse sa cuprinda America si datorita careia companiile din industria alimentara erau supuse unei presiuni puternice avand in vedere alimentele nesanatoase si pline de calorii. S-a propus atunci o noua tactica, si anume sa se angajeze cercetatori care sa studieze ce anume ii incurajeaza pe oameni sa manance in exces si mai apoi sa se gaseasca modalitati de a a produce alimente cu cantitati reduse de calorii, zahar sau sare. Conform uneia din sursele lui Moss, un cercetator prezent la aceasta intalnire istorica, nu s-a ajuns la nici o concluzie.

Si totusi in mai putin de 10 ani de atunci aflam ca au luat fiinta si ca activeaza de ceva timp companii gigant precum Senomyx sau Givaudan care sunt specializate in a ajuta industria alimentara sa gaseasca noi arome pentru a putea reduce continutul de sare si zahar din alimente. Givaudan de exemplu este cea mai mare companie multinationala despre care probabil ca nu ati auzit niciodata. Are 9000 de angajati in 45 de tari, oameni specializati si a caror ocupatie este de a construi aroma, texturi, gusturi care sa creeze dependenta.

Aceste substante chimice sunt create folosind procese si formule patentate si secrete si pe langa asta,  nu exista nici o lege care sa oblige producatorul sa scrie pe eticheta exact ce contin. Si astfel toti acesti compusi chimici nenaturali se aduna sub denumirea generica de potentatori de aroma artificiali sau/si naturali. Ii este astfel foarte greu consumatorului sa stie care produs este sau nu este sanatos pentru el.

Cine este de vina?

In ultimii ani au aparut cifre din ce in ce mai amenintatoare referitoare la inmultirea cazurilor de boli cronice precum : diabet de tip 1 si 2, boli de inima, obezitate, cancer si altele. Este clar ca toate aceste boli au o stransa legatura cu felul in care ne hranim insa se pare ca nu putem sa dam vina numai pe lipsa noastra de ambitie de a ne opri din mancat.

Conform cartii lui Moss, care a facut o investigatie de 4 ani, intervievand mai mult de 300 de oameni care au lucrat sau lucreeaza pentru industria alimentara, exista un efort constient pe care marile companii producatoare de alimente il fac pentru a ne tine dependenti de mancarea convenabila si care este ieftina. Va recomand sa citi intreg articolul lui Moss in care el descrie in detaliu cateva studii de caz care fac lumina in aceasta adevarata stiinta si tacticile de marketing folosite pentru a face mancarea nesanatoasa atat de irezistibila (The Extraordinary Science of Addictive Junk Food lb engleza).

Alimentele irezistibile

Nora Volkow, director al Institutului National privind Abuzul de Droguri din Statele Unite crede ca exista o suprapunere incredibila intre  drogurile din creier si mancarea din creier.  Un exemplu bun este cel furnizat de Institutul de Cercetari Scripts. Studiile au aratat ca aceleasi mecanisme molecurare care ii imping pe oameni spre dependenta de droguri se gasesc si in spatele compulsiei de a manca peste limite, ducand oamenii spre obezitate si implicit boala.  Intr-unul din studiile facute de acestia, cobaii au fost hraniti timp de trei ani, fie cu o dieta bogata in nutrienti sau cu una extrem de nesanatoasa dar gustoasa.

Rezultatele au fost foarte interesante. Animalele hranite cu mancarea nesanatoasa dar gustoasa si-au pierdut total controlul asupra comportamentelor legate de alimentatie, care este prima faza  a dependentei. Acestea au continuat sa manance peste limita chiar si cand anticipau ca vor primi socuri electrice. Acest lucru a arata si a subliniat cat de mare era motivatia de a manca in continuare mancarea nesanatoasa.

„Ce se intampla in timpul dependentei este foarte simplu. Caile de recompensa din creier au fost atat de suprastimulate incat sistemul se intoarce practic impotriva sa, adaptandu-se la noua realitate a dependentei, fie ca este vorba de cocaina sau prajiturele… Aceste descoperiri confirma ceea ce noi si multi altii am banuit, si anume ca supraconsumul de alimente foarte gustoase declanseaza raspunsuri neuroadaptive asemanatoare dependentei, in circuitele de rasplata ale creierului, ajungandu-se la mancatul compulsiv.”

Punctul de extaz

Sfantul Graal al industriei alimentare a ajuns sa fie punctul de extaz – “bliss point”, in care un aliment nu te satisface in totalitate dar este destul de placut incat sa ti-l doresti in continuare.

 “Unul dintre lucrurile care m-au surpins cu adevarat a fost cat de concentrate sunt eforturile companiilor de a atinge formula magica. Spre exemplu daca luam zaharul. Nivelul optim de zahar dintr-un aliment a ajuns sa fie cunoscut ca punctul de extaz (bliss point). Inventatorii de mancare si oamenii de stiinta petrec foarte mult timp in a formula cantitatea exacta de zahar care sa ne trimita pana la luna si sa vanda rapid produsele.

Cand vine vorba de grasime se face apel la felul cum simtitm alimentele in gura. Acel sentiment al branzei caldute si putin elastice sau a puiului fript crocant. Acest sentiment este directionat in aceeasi zona a creierului precum si zaharul.

In ce priveste sarea, industria insasi este dependenta de aceasta substanta. Este acest ingredient, aparent banal, cel care le rezolva toate problemele. Sarea nu numai ca are o contributie asupra gustului prin savoarea ei dar este si un foarte bun conservant iar peste toate astea mascheza toate aromele nedorite rezultate din procesarea alimentelor.” De altfel Moss povesteste cum fiind invitat in laboratoarele celebrei companii Kellogs a gustat cereale de micul dejun care nu aveau deloc sare adaugata. S-a simtit ca si cand ar fi mancat metal.

Mai departe citește AICI.

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *