Cum să trăieşti mult mâncând după dieta Anei Aslan

Inegalabila doamnă Ana Aslan a trăit aproape 92 de ani. A fost o longevivă, conform definiţiilor ştiinţifice. Metoda de tratament Ana Aslan, bazată pe invenţia sa gerovitalul şi un regim de viaţă sănătos duce la o bătrâneţe sănătoasă şi demnă.

Acum este la modă să se vorbească despre hrană bio, eco, dieta mediteraneană… Dar Ana Aslan, acum câţiva zeci de ani, conştientizase că eşti ceea ce mănânci.

Doamna Profesoară a condus institutul de la înfiinţare, 1952, când era primul de profil din lume şi se numea Institutul de Geriatrie, devenit apoi, în 1974, Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie, pânâ la moartea sa, la 19 mai 1988.
Ana Aslan avea sânge boieresc. Mama sa era din Bucovina iar tatăl său din Brăila. Era învăţată să mănânce corect, la ore fixe, sănătos. Mâncare bună “ca a ţăranului român”, ne spune doamna dr. farmacist Speranţa Prada, preşedintele Fundaţiei “Ana Aslan”. Medic fiind, Ana Aslan a adus această bună cuviinţă a hrănirii şi în dieta pacienţilor săi.

“Totul trebuie să fie cât mai natural, trebuie evitate alimentele din conservă. Alimentaţia trebuie să aducă în mod natural ceea ce are nevoie organismul. Fără substanţe inutile.” Multe legume, multe fructe şi, bineînţeles, multă mişcare.

Normal, o zi a unui pacient, din punct de vedere al alimentaţiei trebuie să arate aşa: micul dejun, gustare, prânz (Profesoara lua prânzul la maxim 13:30), gustare, cină (la 18:00 – 19:00).

La capitolul carne avea un fel de podium: carnea de vacă, peştele, pasărea, miel/oaie, porc. Dar porcul nu prea îl recomanda. Apoi recomanda ficatul, limba, în general carne de la animalele care se hrănesc, la rândul lor, mai curat. Şi, atenţie, toate rasol! Câteodată, merg şi făcute le cuptor.

Pe vremea aceea, se făcea mâncare cu carne- legume cu puţină proteină, nu carne cu ceva. Noi mâncăm acum carne cu puţină garnitură.
Dieta mediteraneană? Păi roşiile cu brânză şi cu pâine pe care le mânca ţăranul român?

Cum spuneam, recomanda legumele. În stare naturală sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouăle. Fără prăjeli, fără grăsimi.

Ce mânca Ana Aslan? Avea şi mâncăruri preferate: supă de vită clară, cu crutoane, pătrunjel şi piper, crap pe varză murată, pană de somn, rasol de şalău cu lămâie, sărmăluţe fără orez, pilaf de pasăre, curcan, ciuperci cu caşcaval la cuptpr. Şi avea şi o slăbiciune dulce: îi plăcea tortul “Buturugă”, făcut în casă. ‘Dacă primea vreun tort de cofetărie… îl făcea cadou, nu îl mânca.

După reţetele ei de viaţă sănătoasă (în combinaţie cu tratamentul “Ana Aslan”) au fost întineriţi mulţi pacienţi. Români şi străini. Săraci, bogaţi, anonimi, celebri…

“În istoria medicinii poate că nici un medic nu a fost atât de solicitat de miile de pacienţi şi interlocutori: Capete încoronate, şefi de stat, capete de afiş ale politicii mondiale, scriitori celebri, vedete ale scenei şi ecranului, ziarişti, confraţi şi nu în ultimii rând pacientul obişnuit căci, ceea ce impresiona la această mare doamnă în halat alb era respectul medicului în faţa bolnavului., scrie doamna dr. Poli…….., în volumul “Ana Aslan-In memoriam. (…).”

Clădirea din Căldăruşani devenise neîncăpătoare. Din ce în ce mai mulţi străini îşi doreau “reţeta de viaţă lungă” a Profesoarei. La un moment dat “celebra cântăreaţă peruană Ymma Sumak este găzduită în biroul Anei Aslan.” Apoi se înfiinţează secţia clinică de la Otopeni. Aici vor veni “pacienţi din toate colţurile lumii: Somerset Maugham, Pablo Neruda, Salvador Dali, Miguel Asturias, Charlie Chaplin, alături de mulţi alţii.” Reţeta tinereţii veşnice a fost dorită şi de Mareşalul de Gaulle, Indira Ghandi, Regele Arabiei Saudite, Generalul Franco, Mareşalul Tito, Marlene Dietrich, Lillian Gish, Aristotel Onasis, Jaqueline Kenedy,dna ltzack Shamir şi mulţi, mulţi alţii.
______________

“Ea aste cetăţean al lumii, consultată în reuniunile de specialitate de la Casa Albă, decorată cu Crucea Cavalerilor de Malta la Biserica Madeleine din Paris, Comandor al Legiunii de Onoare Italiene, deţinătoare a Palmelor Academice Franceze, premiată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Erou al Muncii Socialiste. Cea mai onorantă mărturie a dimensiunii universale şi a dăinuirii memoriei Anei Aslan este înscrierea numelui său pe mauzoleul părintelui medicinii, Hipocrate, la Larissa în Thessalia. Iat-o amintindu-şi: „Fericirea este o stare a sufletului care nu durează; există numai momente de fericire. Când am vizitat mauzoleul lui Hipocrate pe care grecii au înscris numele meu, eram foarte emoţionată şi am scris în Cartea de Aur: Orice medic care intră aici ar trebui să se simtă mic. Mă simţeam cât o furnică. Da, acesta a fost un moment de fericire.”

Sursa: jurnalul.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *